Pentru ca amandoi vizitaseram Transfagarasanul cu multi ani in urma, numai ca separat, ne-am dorit nespus sa il revedem in aceasta vara, si ce prilej poate fi mai bun daca nu un weekend ce anunta temperaturi de peste 40 de grade?
Astfel, sambata trecuta ne-am trezit dis-de-dimineata (
a se citi ora cinci) am pregatit rucsacul si ne-am urcat in masina cu nerabdarea unor copii care urmeaza sa plece in aventura vietii lor. Inainte de a pleca am configurat treseul in cel mai mic detaliu (cum altfel?!) si pentru ca nu mai repetasem experienta de peste 12 ani ne-am dorit sa stam la cort, departe de zgomotul si aglomeratia infernala a orasului.
Din Slatina, am mers pe ruta Pitesti-Campulung Muscel, iar prima oprire a fost pe traseul Rucar-Bran, pentru a admira pret de cateva minute privelistea ce se asternea chiar sub ochii nostri. Singurul lucru care ne-a intristat a fost mormanul de gunoaie lasat chiar langa marginea drumului...
Dupa aceea, ne-am continuat dumul catre urmatorul obiectiv pe care doream sa-l bifam:
Manastirea Sambata de Sus. Accesul catre aceasta se face pe ruta DN1 E68 Brasov-Sibiu din comuna Voila- Sambata de Jos catre Sambata de Sus (15 km). Cunoscuta si sub denumirea de
Manstirea Brancoveanu, lacasul de cult reprezinta o adevarata dovada a credintei si a culturii romanesti. Noua ni s-a parut un adevarat colt de rai, iar frumusetea acestui loc este sporita de farmecul naturii prin verdele crud, cerul albastru intens si susurul paraului. Ctitorita de catre Constantin Brancoveanu in secolul al XVII-lea, Manastirea Sambata de Sus constituie cu siguranta o atractie de neratat daca ajungeti vreodata prin zona.
Apoi, am plecat catre principalul obiectiv al excursiei noastre:
Transfagarasan. Imediat dupa comuna Cartisoara (aici am trecut chiar pe langa Muzeul Memorial al lui Badea Cartan) au inceput binecunoscutele curbe care ne anuntau ca am intrat pe cea mai celebra sosea din Romania. Construit in perioada 1969-1974, Transfagarasanul nu inceteaza sa te uimeasca datorita privelistii naucitoare care i-a uimit si pe straini. Aflati in Romania, britanicii de la Top Gear au afirmat ca aici se afla cel mai uimitor drum pe care l-au vazut vreodata.
Bineinteles sa ne-am oprit in dreptul
Cascadei Balea care abia se putea zari de departe datorita debitului extrem de scazut. Cativa kilometri mai in fata am poposit din nou sa admiram
Lacul glaciar Balea. Aici era destul de aglomerat, ca sa nu mai pun la socoteala mizeria de peste tot si vesnicii vanzatori ambulanti care nu faceau decat sa sporeasca tigania. In acele momente va marturisesc ca m-am intrebat de ce intr-un loc atat de frumos nu se amenajeaza ceva de bun simt, ca sa nu mai vorbim de cabana Balea care mi se pare o constructie expirata fata de ce ar trebui sa fie aici.
Dupa scurtul popas ne-am urcat in masina continuandu-ne drumul pana dupa Cabana Capra, unde am gasit o poienita cu iarba verde si cu un parau frumos-curgator chiar in spatele nostru. Aici ne-am campat corturile, iar seara nu se putea termina fara un foc de tabara care ne-a mai incalzit cat de cat (noaptea erau in jur de 4-5 grade).
A doua zi dupa ce ne-am trezit am facut o scurta drumetie pe muntele de langa noi iar dupa aceea ne-am strans catrafusele si am plecat catre
Vidraru. Inca de cum am ajuns am prins o aglomeratie de nedescris si abia dupa ce am traversat tunelul am gasit un loc de parcare. Pentru ca nu am avut unde sa aruncam gunoiul pe care il stransasesm din ziua precedenta ne-am carat cu el in masina spearand sa gasim macar o pubela, insa la baraj soc si groaza: 2 cosuri umplute pana la refuz si cateva mormane care zaceau pe trotuar. Lacul era destul de secat, iar in margine se puteau zari numeroase mizerii, insa acest lucru parea sa nu intereseze pe nimeni... Locul ne-a dezamagit oarecum, dar daca ajungeti aici nu ratati
Cetatea Poenari. Noi nu am avut suficient timp sa o vizitam insa privelistea pe care o puteti admira de sus banuiesc ca trebuie fie splendida.
Pe de alta parte, putini sunt cei care stiu ca pentru a fi construit barajul, un sat (pe nume Cumpana) a fost scufundat in intregime. In plus, oamenii de prin partea locului povestesc ca in urma cu mai multi ani, datorita nivelului scazut al apei, au putut zari una din turlele bisericii satului.
Ultima oprire a fost la
Manastirea Curtea de Arges care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Chiar de cum am intrat am sesizat ca jumatate din biserica era acoperita de schele, semn ca lucrarile de restaurare incepute cu mai bine de 7 ani nu se terminasera. Considerata
Monument Istoric, Manastirea Curtea Arges reprezinta expresia autentica de jertfa si patriotism. In caz ca nu stiati, aici se afla mormintele regilor Carol I si Ferdinad precum si ale sotiilor acestora. Separat de acestia, intr-o capela, se afla si mormantul lui Carol al II-lea.
Fantana Mesterului Manole
Spre seara am ajuns acasa, destul de obositi dar mai bogati din punct de vedere spiritual si cu regretul ca nu am mai avut macar o zi in plus pentru a ne bucura de frumusetile pe care aceasta tara le are de oferit!
.jpg)
